Posts

În 1919, comunitatea samariteană ajunsese într-un punct critic. La 1 martie, registrul comunității consemna doar 140 de persoane: 80 de bărbați și 60 de femei

O comunitate de doar câteva sute de oameni poate păstra o identitate veche de milenii. Samaritenii sunt unul dintre cele mai rare exemple. În 1919, registrele comunității consemnau 140 de persoane . În 2013 erau deja 756, iar surse mai recente îi plasează în jurul pragului de 900 de membri , deși cifrele diferă în funcție de anul și sursa folosită. Astăzi, samaritenii trăiesc în principal în Kiryat Luza, pe Muntele Garizim, și în Holon . Au propria tradiție religioasă, propria scriere și un calendar de sărbători păstrat de generații. De la 140 de oameni la aproape 900 într-un secol — povestea lor este una dintre cele mai neobișnuite recuperări demografice din istoria unei comunități. Citește povestea completă pe Istori.RO: Samaritenii: de la 140 de oameni la o comunitate care a renăscut

Kiryat Luza, pe Muntele Garizim, și Holon, în Israel

Astăzi, samaritenii trăiesc în principal în Kiryat Luza, pe Muntele Garizim , locul lor sacru, și în Holon, în Israel . Au propria tradiție religioasă, propriul Pentateuh samaritean și o scriere derivată din vechiul alfabet ebraic. Pentru ei, Muntele Garizim este locul ales pentru cult, nu Ierusalimul. Ceea ce face povestea lor deosebită nu este doar numărul redus. Este faptul că o comunitate care număra numai 140 de membri în 1919 a reușit să-și păstreze identitatea și să crească de peste cinci ori într-un secol. Samaritenii nu sunt doar o populație din trecutul Bibliei. Sunt o comunitate vie, care există și astăzi. https://istori.ro/civilizatii/o-comunitate-de-aproximativ-900-de-oameni-care-si-a-pastrat-propria-religie-samaritenii/

Pentru samariteni, Muntele Garizim este locul sfânt central, nu Ierusalimul

Aici se află unul dintre cele mai importante centre ale vieții lor religioase și aici are loc, în fiecare an, ceremonia de Paște samaritean, care păstrează ritualul sacrificării mielului pascal. UNESCO descrie Muntele Garizim drept muntele sacru al acestei comunități și subliniază continuitatea tradițiilor religioase practicate aici. Religia lor, cunoscută drept samaritanism , are multe elemente comune cu tradiția israelită antică, dar și diferențe importante față de iudaism. Samaritenii recunosc Tora, cele cinci cărți ale lui Moise , ca text sacru fundamental și consideră Garizimul locul ales de Dumnezeu pentru cult. Ei au păstrat și propria versiune a textului Pentateuhului, transmisă într-un alfabet samaritean derivat din vechea scriere ebraică. www.istori.ro

O comunitate care aproape a dispărut - și totuși a supraviețuit

La începutul secolului XX, samaritenii ajunseseră la unul dintre cele mai mici efective din istoria lor. Un recensământ al comunității consemnează 140 de persoane la 1 martie 1919 . În 2013, numărul ajunsese la 756, iar în prezent comunitatea este estimată la aproximativ 900 de persoane. Astăzi, samaritenii trăiesc în principal în Kiryat Luza, pe Muntele Garizim , locul lor sacru, și în Holon, în Israel . Au propria tradiție religioasă, propriul Pentateuh samaritean și o scriere derivată din vechiul alfabet ebraic. Pentru ei, Muntele Garizim este locul ales pentru cult, nu Ierusalimul. Ceea ce face povestea lor deosebită nu este doar numărul redus. Este faptul că o comunitate care număra numai 140 de membri în 1919 a reușit să-și păstreze identitatea și să crească de peste cinci ori într-un secol. Samaritenii nu sunt doar o populație din trecutul Bibliei. Sunt o comunitate vie, care există și astăzi. https://istori.ro/civilizatii/o-comunitate-de-aproximativ-900-de-oameni-care-si-a-...

Istoria invaziilor Egiptului nu poate fi separată de geografia sa

Nilul oferea apă și hrană, Delta era una dintre cele mai fertile regiuni ale lumii antice, iar poziția dintre Mediterana, Africa și Asia transforma țara într-o poartă naturală între continente. De aceea, timp de mii de ani, cine controla Egiptul controla nu doar o vale fertilă, ci și una dintre cele mai importante răscruci ale lumii .

Canalului Suez în 1869 - Egiptul

Canalul Suez schimbă din nou miza Deschiderea Canalului Suez în 1869 a transformat Egiptul într-un punct strategic de importanță mondială. Drumul maritim dintre Europa și Asia devenise mult mai scurt, iar controlul asupra Egiptului căpăta o valoare pe care puține alte teritorii o puteau egala. În 1882, britanicii au intervenit militar și au ajuns să controleze efectiv țara. Egiptul a rămas apoi implicat în marile conflicte ale secolului XX. https://istori.ro/razboaie/egiptul-tara-pentru-care-s-au-luptat-imperiile/

Jeanne Hébuterne pictoriță, Jeanne Hébuterne tablouri, picturile lui Jeanne Hébuterne

Image